Sari la conținut

conventicul

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză conventicule < latină conventiculum.

Pronunție

  • AFI: /kon.venˈti.kul/


Substantiv


Declinarea substantivului
conventicul
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conventicul conventicule
Articulat conventiculul conventiculele
Genitiv-Dativ conventiculului conventiculelor
Vocativ conventiculule conventiculelor
  1. (rar) adunare secretă (adesea ilegală).


Traduceri

Referințe