convicțiune

română

Variante

• convicție

Etimologie

Din franceză conviction < latină convictio, convictionis.

Pronunție

• AFI: /kon.vik.ʦiˈu.ne/

Substantiv

Declinarea substantivului convicțiune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	convicțiune	convicțiuni
Articulat	convicțiunea	convicțiunile
Genitiv-Dativ	convicțiunii	convicțiunilor
Vocativ	convicțiune	convicțiunilor

1. (livr.) convingere.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online