convingere
Etimologie
Din a convinge.
Pronunție
- AFI: /kon'vin.ʤe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului convingere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | convingere | convingeri |
| Articulat | convingerea | convingerile |
| Genitiv-Dativ | convingerii | convingerilor |
| Vocativ | convingere | convingerilor |
Locuțiuni
- (loc.adv.) cu convingere = ferm, hotărât, răspicat.
- fără convingere = în chip vag, nehotărât; fără entuziasm, fără tragere de inimă, în silă.
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online