convingere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a convinge.

Pronunție

  • AFI: /kon'vin.ʤe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
convingere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ convingere convingeri
Articulat convingerea convingerile
Genitiv-Dativ convingerii convingerilor
Vocativ convingere convingerilor
  1. acțiunea de a (se) convinge; convicțiune.
  2. părere fermă asupra unui lucru.

Locuțiuni


Traduceri

Referințe