cooperator

română

Etimologie

Din franceză coopérateur.

Pronunție

• AFI: /ko.o.pe.ra'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului cooperator
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cooperator	cooperatori
Articulat	cooperatorul	cooperatorii
Genitiv-Dativ	cooperatorului	cooperatorilor
Vocativ	cooperatorule	cooperatorilor

1. (adesea adjectival) membru al unei cooperative, participant la o cooperativă.

Cuvinte derivate

• cooperatoare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• coptorâreo

Referințe

• DEX '98 via DEX online