coposesiune

română

Etimologie

Din franceză copossession.

Pronunție

• AFI: /ko.po.se.si'u.ne/

Substantiv

Declinarea substantivului coposesiune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coposesiune	coposesiuni
Articulat	coposesiunea	coposesiunile
Genitiv-Dativ	coposesiunii	coposesiunilor
Vocativ	coposesiune	coposesiunilor

1. posesiune în comun a unui lucru.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online