coraportor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din co- + raportor.

Pronunție

  • AFI: /ko.ra.por'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
coraportor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coraportor coraportori
Articulat coraportorul coraportorii
Genitiv-Dativ coraportorului coraportorilor
Vocativ coraportorule coraportorilor
  1. persoană care prezintă un coraport.


Traduceri

Referințe