coreclamantă
română
Etimologie
Din coreclamant.
Pronunție
- AFI: /ko.re.kla'man.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului coreclamantă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coreclamantă | coreclamante |
| Articulat | coreclamanta | coreclamantele |
| Genitiv-Dativ | coreclamantei | coreclamantelor |
| Vocativ | coreclamanto | coreclamantelor |
- persoană care face o reclamație împreună cu altcineva.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online