corfiță

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din corfă + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /kor'fi.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
corfiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ corfiță corfițe
Articulat corfița corfițele
Genitiv-Dativ corfiței corfițelor
Vocativ corfiță corfițelor
  1. (reg.) diminutiv al lui corfă.


Traduceri

Anagrame

Referințe