corigență

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din corigent (după absent -> absență).

Pronunție

  • AFI: /ko.ri'ʤen.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
corigență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ corigență corigențe
Articulat corigența corigențele
Genitiv-Dativ corigenței corigențelor
Vocativ corigență corigențelor
  1. situația unui corigent; examen dat de un corigent.


Traduceri

Referințe