corigent
română
Variante
Etimologie
Din latină corrigens, corrigentis.
Pronunție
- AFI: /ko.ri'ʤent/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului corigent | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | corigent | corigenți |
| Feminin | corigentă | corigente |
| Neutru | corigent | corigente |
- care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau două materii și care urmează să dea toamna, din nou, examen la materia sau materiile respective.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului corigent | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | corigent | corigenți |
| Articulat | corigentul | corigenții |
| Genitiv-Dativ | corigentului | corigenților |
| Vocativ | corigentule | corigenților |
- elev sau student care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau două materii și care urmează să dea toamna, din nou, examen la materia sau materiile respective.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online