coropcar

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din coropcă (puțin folosit „ladă” < ucraineană) + sufixul -ар (-ar).

Pronunție

  • AFI: /ko.rop'kar/


Substantiv


Declinarea substantivului
coropcar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coropcar coropcari
Articulat coropcarul coropcarii
Genitiv-Dativ coropcarului coropcarilor
Vocativ coropcarule coropcarilor
  1. (reg.) negustor ambulant.
  2. (fam.) hoinar, vagabond.


Traduceri

Referințe