coropcar
română
Etimologie
Din coropcă (puțin folosit „ladă” < ucraineană) + sufixul -ар (-ar).
Pronunție
- AFI: /ko.rop'kar/
Substantiv
| Declinarea substantivului coropcar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coropcar | coropcari |
| Articulat | coropcarul | coropcarii |
| Genitiv-Dativ | coropcarului | coropcarilor |
| Vocativ | coropcarule | coropcarilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online