vagabond
Etimologie
Din franceză vagabond < latină vagabundus. Confer italiană vagabondo.
Pronunție
- AFI: /va.ɡaˈbond/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului vagabond | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | vagabond | vagabonzi |
| Feminin | vagabondă | vagabonde |
| Neutru | vagabond | vagabonde |
- care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix.
- de nimic, fără căpătâi.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului vagabond | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vagabond | vagabonzi |
| Articulat | vagabondul | vagabonzii |
| Genitiv-Dativ | vagabondului | vagabonzilor |
| Vocativ | vagabondule | vagabonzilor |
- om sau animal care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; om fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix.
- om de nimic, fără căpătâi.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online