couve

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : couvé

franceză

(français)

Etimologie

Din couver.

Pronunție


Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru couver.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru couver.
  3. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru couver.
  4. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru couver.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru couver.





portugheză

(português)

Etimologie

Din portugheză veche couve, care provine din forma *coue < latină caulis‎ („tulpină, cotor”). Inevitabil din greacă antică καυλός‎ (kaulós, „tulpina unei plante”).

Pronunție

  • AFI: /ˈko(w).vɨ/ (Portugalia)
  • AFI: /ˈko(w).vi/ (Brazilia)
  • AFI: /ˈko(w).ve/ (Brazilia de sud)


Substantiv

couve f., couves pl.

  1. (bot.) varză

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe