Sari la conținut

credenț

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din germană Kredenz.

Pronunție

  • AFI: /kre'denʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
credenț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ credenț credențuri
Articulat credențul credențurile
Genitiv-Dativ credențului credențurilor
Vocativ credențule credențurilor
  1. (reg.) bufet.


Traduceri

Referințe