criță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ucraineană крyk'а (kryc'a).

Pronunție

  • AFI: /'kri.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
criță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ criță invariabil
Articulat crița invariabil
Genitiv-Dativ criței invariabil
Vocativ criță invariabil
  1. (reg.) oțel.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe