cirtă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă (veche) črŭta.

Pronunție

  • AFI: /'ʧir.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cirtă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cirtă cirte
Articulat cirta cirtele
Genitiv-Dativ cirtei cirtelor
Vocativ cirtă cirtelor
  1. (pop.) lucru foarte mic, neînsemnat.
  2. interval de timp foarte scurt; clipă.


Traduceri

Anagrame

Referințe