crisis

De la Wikționar, dicționarul liber

catalană

(català)

Etimologie

Derivat regresiv din crisi.

Pronunție

  • AFI: /'kɾi.zis/


Substantiv

  1. forma de plural pentru crisi.





engleză

(English)

Etimologie

Din greacă antică κρίσις (krísis).

Pronunție

  • AFI: /'krʌɪsɪs/


Substantiv

crisis, pl. crises

  1. moment crucial, toi
  2. (gener.) criză
  3. (med.) criză

Sinonime

Cuvinte compuse

Referințe





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Din greacă antică κρίσις (krísis).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
crisis
f. Singular Plural
Substantiv crisis crises, crisissen
Diminutiv crisisje crisisjes
  1. criză
    Om de crisis aan te pakken, werd er een spoedoverleg ingelast.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse





spaniolă

(español)

Etimologie

Din greacă antică κρίσις (krísis).

Pronunție

  • AFI: /'kɾi.sis/


Substantiv

crisis f., invariabil

  1. criză