toi

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din turcă toybanchet”.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
toi
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ toi toiuri
Articulat toiul toiurile
Genitiv-Dativ toiului toiurilor
Vocativ toiule toiurilor
  1. (la sg.) punctul culminant al unei acțiuni sau al unui fenomen în desfășurare.
  2. (pop.) partea principală, miezul unui lucru.
  3. învălmășeală, încăierare; tărăboi, zarvă.
  4. (înv.) ceată, stol, cârd, grup.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe