critică

română

Etimologie

Din critic.

Pronunție

• AFI: /'kri.ti.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului critică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	critică	critici
Articulat	critica	criticile
Genitiv-Dativ	criticii	criticilor
Vocativ	critică	criticilor

1. analiză, apreciere a unor opere artistice, literare, a activității unor persoane sau a unor colective.
2. articol, studiu, ansamblu de studii în care se face critică.

Cuvinte compuse

• critică literară
• critică de texte

Expresii

• (A fi) sub orice critică = (a fi) de o calitate extrem de scăzută
• (A fi) mai presus de orice critică = (a fi) la un nivel extrem de ridicat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arctici
• citrica
• crăciți

Referințe

• DEX '98 via DEX online