studiu

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină studium, italiană studio.

Pronunție

  • AFI: /'stu.dju/


Substantiv


Declinarea substantivului
studiu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ studiu studii
Articulat studiul studiile
Genitiv-Dativ studiului studiilor
Vocativ studiule studiilor
  1. acțiunea de a studia; muncă intelectuală susținută depusă în vederea însușirii de cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu.
  2. (spec.) însușire de cunoștințe științifice; învățătură.
  3. materie de învățământ.
  4. lucrare, operă științifică.
  5. (în artele plastice) schiță parțială sau preliminară cu ajutorul căreia pictorul, sculptorul etc. compune și execută o operă definitivă.
  6. compoziție muzicală cu caracter de virtuozitate, destinată mai ales unui scop pedagogic (de exercițiu).

Expresii

  • A-și face studiile = a parcurge succesiv diverse grade de învățământ; a urma cursurile unei școli, instituții de învățământ
  • (teatru) A pune o piesă în studiu = a începe repetițiile la o piesă


Traduceri

Anagrame

Referințe