criță

română

Etimologie

Din ucraineană крyk'а (kryc'a).

Pronunție

• AFI: /'kri.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului criță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	criță	invariabil
Articulat	crița	invariabil
Genitiv-Dativ	criței	invariabil
Vocativ	criță	invariabil

1. (reg.) oțel.

Cuvinte compuse

• beat criță

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cărți
• cirta
• acrit
• răcit

Referințe

• DEX '98 via DEX online