cușac

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă kuşak („centură”). Confer sârbocroată kušak.

Pronunție

  • AFI: /kuˈʃak/


Substantiv


Declinarea substantivului
cușac
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cușac cușacuri
Articulat cușacul cușacurile
Genitiv-Dativ cușacului cușacurilor
Vocativ cușacule cușacurilor
  1. piesă de lemn cu secțiune pătrată sau dreptunghiulară folosită în construcții; riglă.


Traduceri

Anagrame

Referințe