cușac
Etimologie
Din turcă kuşak („centură”). Confer sârbocroată kušak.
Pronunție
- AFI: /kuˈʃak/
Substantiv
| Declinarea substantivului cușac | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cușac | cușacuri |
| Articulat | cușacul | cușacurile |
| Genitiv-Dativ | cușacului | cușacurilor |
| Vocativ | cușacule | cușacurilor |
- piesă de lemn cu secțiune pătrată sau dreptunghiulară folosită în construcții; riglă.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online