cușcă

română

Etimologie

Din ucraineană кучка (kučka).

Pronunție

• AFI: /'kuʃ.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului cușcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cușcă	cuști
Articulat	cușca	cuștile
Genitiv-Dativ	cuștii	cuștilor
Vocativ	cușcă	cuștilor

1. adăpost în formă de căsuță sau de cutie, cu sau fără gratii, pentru unele animale (domestice sau sălbatice).
2. (fig.) încăpere strâmtă.
3. încăpere mică, sub nivelul scenei, rezervată sufleorului în timpul spectacolului.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cușac

Referințe

• DEX '98 via DEX online