cușniță

română

Etimologie

Din bulgară кужниц (kužnica).

Pronunție

• AFI: /'kuʃ.ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului cușniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cușniță	cușnițe
Articulat	cușnița	cușnițele
Genitiv-Dativ	cușniței	cușnițelor
Vocativ	cușniță	cușnițelor

1. (reg.) vatră (de piatră) pe care lucrează fierarul sau potcovarul și pe care își așază uneltele de lucru; (p.ext.) fierărie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online