lucra

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : lucră

română

Etimologie

Din latină lucubrare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
lucra
Infinitiv a lucra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
lucrez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să lucreze
Participiu lucrat
Conjugare I
  1. (v.intranz. și tranz.) a efectua, a presta o muncă, a face un lucru; a munci.
    Lucrez la uzină.
    Lucrează din greu.
    Lucrează ca medic.
  2. (v.intranz.) a fi în mișcare, în acțiune; a dezvolta o activitate într-o direcție oarecare; a funcționa.
    Legea lucrează.
    Medicamentul lucrează.
  3. (v.intranz.) a acționa în chip eficace, a avea efectul dorit asupra cuiva, a fi eficient.
  4. (v.tranz.) a da unui material brut altă formă, făcând din el un obiect oarecare; a prelucra un material; a realiza, a executa.
    Lucrez pământul.
    Lucrezi lemnul.
  5. a clădi, a construi.
  6. a face, a confecționa; a fabrica.
  7. a coase, a broda; a împleti.
  8. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a unelti împotriva cuiva.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • (trans.) A nu avea ce lucra = a face un lucru care putea fi sau trebuia evitat, a nu-și vedea de treabă


Traduceri

Etimologie

Din lucra.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru lucra.

Referințe