cucuț

română

Etimologie

Din cuc + sufixul -uț.

Pronunție

• AFI: /ku'kuʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului cucuț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cucuț	cucuți
Articulat	cucuțul	cucuții
Genitiv-Dativ	cucuțului	cucuților
Vocativ	cucuțule	cucuților

1. (reg.) cuculeț.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online