cuculă

română

Etimologie

Din franceză cuculle < latină cucullus.

Pronunție

• AFI: /ku'ku.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului cuculă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cuculă	cucule
Articulat	cucula	cuculele
Genitiv-Dativ	cuculei	cuculelor
Vocativ	cuculă	cuculelor

1. veșmânt cu glugă purtat de călugării catolici, confecționat din stofă groasă și aspră.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• caucul
• culcau

Referințe

• DEX '98 via DEX online