cuculă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză cuculle < latină cucullus.

Pronunție

  • AFI: /ku'ku.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cuculă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cuculă cucule
Articulat cucula cuculele
Genitiv-Dativ cuculei cuculelor
Vocativ cuculă cuculelor
  1. veșmânt cu glugă purtat de călugării catolici, confecționat din stofă groasă și aspră.


Traduceri

Anagrame

Referințe