De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din latină conforire.
Verb
Conjugarea verbului cufuri |
| Infinitiv |
a cufuri |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
cufuresc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să cufurească |
| Participiu |
cufurit |
| Conjugare |
IV |
- a avea diaree.
- a muri de frică.