cuibărire
Etimologie
Din a cuibări.
Pronunție
- AFI: /kuj.bəˈri.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului cuibărire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cuibărire | cuibăriri |
| Articulat | cuibărirea | cuibăririle |
| Genitiv-Dativ | cuibăririi | cuibăririlor |
| Vocativ | cuibărire | cuibăririlor |
- acțiunea de a (se) cuibări și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online