cuibări

română

Conjugarea verbului cuibări
Infinitiv	a cuibări
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cuibăresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cuibărească
Participiu	cuibărit
Conjugare	IV

(v.refl.) (despre păsări) a-și face cuibul undeva; a-și face loc în cuibar.
(v.refl.) (fig.) (despre oameni și despre animale) a se așeza cât mai bine într-un loc; a se ghemui.
(v.refl.) (fig.) a se adăposti.
(v.refl.) (fig.) a se aciua, a se pripăși.
(v.tranz.) (rar) a așeza găinile în cuibar.
(v.tranz.) a mușuroi porumbul, cartofii etc.