Sari la conținut

cuibări

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din cuibar.

Pronunție

  • AFI: /kuj.bəˈri/


Verb


Conjugarea verbului
cuibări
Infinitiv a cuibări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cuibăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cuibărească
Participiu cuibărit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (despre păsări) a-și face cuibul undeva; a-și face loc în cuibar.
  2. (v.refl.) (fig.) (despre oameni și despre animale) a se așeza cât mai bine într-un loc; a se ghemui.
  3. (v.refl.) (fig.) a se adăposti.
  4. (v.refl.) (fig.) a se aciua, a se pripăși.
  5. (v.tranz.) (rar) a așeza găinile în cuibar.
  6. (v.tranz.) a mușuroi porumbul, cartofii etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe