culbutare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a culbuta.

Pronunție

  • AFI: /kul.bu'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
culbutare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ culbutare culbutări
Articulat culbutarea culbutările
Genitiv-Dativ culbutării culbutărilor
Vocativ culbutare culbutărilor
  1. acțiunea de a culbuta și rezultatul ei.


Traduceri

Anagrame

Referințe