Sari la conținut

culbuta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză culbuter.

Pronunție

  • AFI: /kul.bu'ta/


Verb


Conjugarea verbului
culbuta
Infinitiv a culbuta
Indicativ prezent
pers. 1 sg. 		culbutez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. 		să culbuteze
Participiu culbutat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a descărca vagonetul prin răsturnare cu ajutorul culbutorului.

Cuvinte derivate


Traduceri

Traduceri

Anagrame

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=culbuta&oldid=869245”