culbutor
română
Etimologie
Din franceză culbuteur.
Pronunție
- AFI: /kul.bu'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului culbutor | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | culbutor | culbutoare |
| Articulat | culbutorul | culbutoarele |
| Genitiv-Dativ | culbutorului | culbutoarelor |
| Vocativ | culbutorule | culbutoarelor |
- basculator.
- element al mecanismului de distribuție, format dintr-o pârghie articulată care transmite mișcarea de la arborele cu came la supapele unui motor cu ardere internă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online