culm
română
Etimologie
Din franceză Culm, germană Kulm.
Pronunție
- AFI: /kulm/
Substantiv
| Declinarea substantivului culm | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | culm | culme |
| Articulat | culmul | culmele |
| Genitiv-Dativ | culmului | culmelor |
| Vocativ | culmule | culmelor |
- (geol.) carboniferul inferior din vestul Europei, caracterizat prin depozite de argilă și de gresie.
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului culm | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | culm | culmi |
| Feminin | culmă | culme |
| Neutru | culm | culme |
- care se referă la culm.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online