culm

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză Culm, germană Kulm.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
culm
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ culm culme
Articulat culmul culmele
Genitiv-Dativ culmului culmelor
Vocativ culmule culmelor
  1. (geol.) carboniferul inferior din vestul Europei, caracterizat prin depozite de argilă și de gresie.


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
culm
Singular Plural
Masculin culm culmi
Feminin culmă culme
Neutru culm culme
  1. care se referă la culm.


Traduceri

Referințe