culme

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
culme

română

Etimologie

Din latină culmen.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
culme
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ culme culmi
Articulat culmea culmile
Dativ-Genitiv culmii culmilor
Vocativ culme culmilor
  1. partea cea mai de sus, prelungită orizontal, a unui munte sau a unui deal; vârf, culmiș.
  2. punctul cel mai înalt în drumul parcurs de un corp ceresc.
  3. (fig.) gradul cel mai înalt la care se poate ajunge; apogeu.
  4. (pop.) prăjină lungă în casele țărănești, fixată orizontal de grinzi, de care se atârnă haine, obiecte casnice etc.

Cuvinte derivate

Expresii

  • Culmea culmilor! sau asta-i culmea! = asta întrece orice margini, e nemaipomenit


Traduceri

Referințe