culme

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
culme

română

Etimologie

Din latină culmen.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
culme
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ culme culmi
Articulat culmea culmile
Dativ-Genitiv culmii culmilor
Vocativ culme culmilor
  1. partea cea mai de sus, prelungită orizontal, a unui munte sau a unui deal; vârf, culmiș.
  2. punctul cel mai înalt în drumul parcurs de un corp ceresc.
  3. (fig.) gradul cel mai înalt la care se poate ajunge; apogeu.
  4. (pop.) prăjină lungă în casele țărănești, fixată orizontal de grinzi, de care se atârnă haine, obiecte casnice etc.

Cuvinte derivate

Expresii

  • Culmea culmilor! sau asta-i culmea! = asta întrece orice margini, e nemaipomenit


Traduceri

Referințe