culminație

română

Etimologie

Din franceză culmination.

Pronunție

• AFI: /kul.mi'na.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului culminație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	culminație	culminații
Articulat	culminația	culminațiile
Genitiv-Dativ	culminației	culminațiilor
Vocativ	culminație	culminațiilor

1. trecere a unui astru la meridianul unui loc.

Cuvinte compuse

• punct de culminație

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online