trecere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a trece.

Pronunție

  • AFI: /'tre.ʧe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
trecere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trecere treceri
Articulat trecerea trecerile
Genitiv-Dativ trecerii trecerilor
Vocativ trecere trecerilor
  1. faptul de a (se) trece.
  2. (concr.) loc pe unde se poate trece.
  3. (concr.) construcție amenajată într-un anumit loc pentru a permite trecerea unui vehicul peste un obstacol.
  4. (fig.) considerație sau autoritate de care se bucură (și de care se folosește) cineva; influență.

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • A avea trecere = a) a fi luat în seamă, a fi prețuit; b) (despre mărfuri) a avea căutare, a fi cerut, a se vinde ușor


Traduceri

Referințe