cumineca

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din latină * comminicare (= communicare).

Pronunție

  • AFI: /ku.mi.ne'ka/


Verb


Conjugarea verbului
(se) cumineca
Infinitiv a (se) cumineca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) cuminec
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) cuminece
Participiu cuminecat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) (în practicile religiei creștine) a primi sau a da cuminecătura; a (se) împărtăși, a (se) griji.
  2. (v.tranz.) a anula, a facefie iertate prin cuminecătură un păcat, o greșeală.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe