cunoștințe

română

Etimologie

Din cunoștință.

Pronunție

• AFI: /ku.noʃˈtin.ʦe/

Substantiv

1. forma de plural nearticulat pentru cunoștință.

Etimologie

Din latină cognoscens, -tem. Confer italiană conoscente.

Substantiv

Declinarea substantivului cunoștințe
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cunoștințe	'
Articulat	'	'
Genitiv-Dativ	'	'
Vocativ	'	'

1. (înv.) cunoștință.

Sinonime

• cunoștință, cunoscut

Cuvinte apropiate

• cunoaște

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX online