cunoștință

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
cunoștință

română

Etimologie

Din a cunoaște + sufixul -ință (cu unele sensuri după franceză connaissance).

Pronunție

  • AFI: /ku.noʃ'tin.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cunoștință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cunoștință cunoștințe
Articulat cunoștința cunoștințele
Genitiv-Dativ cunoștinței cunoștințelor
Vocativ cunoștință cunoștințelor
  1. cunoaștere.
  2. (rar) minte, rațiune.
  3. (la pl.) totalitatea noțiunilor, ideilor, informațiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare.
  4. persoană pe care vorbitorul o cunoaște.
  5. (înv.) mulțumire, recunoștință.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A avea (sau a lua) cunoștință de ceva = a ști, a fi informat
  • A aduce (ceva) la cunoștința cuiva = a informa pe cineva (despre ceva)
  • A aduce la cunoștința publică = a da de știre tuturor
  • În cunoștință de cauză = cunoscând bine ceva
  • A-și pierde cunoștința = a nu mai ști de sine, a leșina
  • A face cunoștință cu cineva = a lega relații sociale cu o persoană
  • (fam.) A face cuiva cunoștință cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva


Traduceri

Referințe