cupură

română

Etimologie

Din franceză coupure.

Pronunție

• AFI: /ku'py.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului cupură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cupură	cupuri
Articulat	cupura	cupurile
Genitiv-Dativ	cupurii	cupurilor
Vocativ	cupură	cupurilor

1. tăietură; (spec.) articol, parte dintr-un articol, anunț etc. decupate dintr-o publicație.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cuprau

Referințe

• DEX '98 via DEX online