Sari la conținut

curé

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : cure, curê

(français)

Etimologie

Atestat în secolul al XIII-lea; din latină medie cūrātus („curat, aranjat, vindecat”).

Pronunție


Substantiv

curé m., curés pl.

  1. (bis.) preot catolic; paroh

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Omofone

Expresii

Vezi și


Etimologie

Din curer.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru curer.

Referințe





(español)

Etimologie

Din curar.

Pronunție

  • AFI: /ku.ˈɾe/


Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la preterit indicativ pentru curar.