curățitoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din curățitor.

Pronunție

  • AFI: /ku.rə.ʦi'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
curățitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ curățitoare curățitori
Articulat curățitoarea curățitorile
Genitiv-Dativ curățitorii curățitorilor
Vocativ curățitoare curățitorilor
  1. mașină sau instalație folosită la separarea corpurilor străine dintr-un material pulverulent, granular etc.


Traduceri

Anagrame

Referințe