mașină

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză machine, germană Maschine.

Pronunție

  • AFI: /ma'ʃi.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mașină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mașină mașini
Articulat mașina mașinile
Genitiv-Dativ mașinii mașinilor
Vocativ mașino mașinilor
  1. sistem tehnic alcătuit din piese cu mișcări determinate, care transformă o formă de energie în altă formă de energie sau în lucru mecanic util; p. restr. dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, mașinărie.
  2. locomotivă.
  3. autovehicul, automobil.
  4. sobă de bucătărie, care servește la pregătirea mâncării.
  5. (fig.) (de obicei urmat de determinări) ansamblu de mijloace folosite într-un anumit scop (reprobabil).
  6. epitet dat unui om care lucrează mult și cu mișcări automate, mecanice.


Cuvinte derivate


Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe