curama
Etimologie
Din neogreacă κυραμασ (kuramás).
Pronunție
- AFI: /ku.ra'ma/
Substantiv
| Declinarea substantivului curama | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | curama | invariabil |
| Articulat | curamaua | invariabil |
| Genitiv-Dativ | curamalei | invariabil |
| Vocativ | curama | invariabil |
- (înv.) colectă.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online