marca

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
marca

română

Etimologie

Din germană markieren, franceză marquer.

Pronunție

  • AFI: /mar'ka/


Verb


Conjugarea verbului
marca
Infinitiv a marca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
marchez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să marcheze
Participiu marcat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele.
  2. (v.tranz.) a imprima, pe un obiect de metal prețios, semnul oficial care îi garantează calitatea și autenticitatea.
  3. (v.tranz.) (fig.) a constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică; a reprezenta, a ilustra.
  4. (v.tranz.) a scoate în evidență, a releva, a sublinia; a manifesta.
  5. (v.tranz.) a constitui o dovadă; a indica, a dovedi.
  6. (v.tranz.) a delimita un teren, o suprafață etc. prin linii, semne; a însemna.
  7. (v.tranz.) (sport) a obține unul sau mai multe puncte într-o competiție, într-un joc; a înscrie.
  8. (v.tranz.) a supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedicaîntreprindă acțiuni ofensive, sau să marcheze.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe