marca

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
marca

română

Etimologie

Din germană markieren, franceză marquer.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
marca
Infinitiv a marca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
marchez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să marcheze
Participiu marcat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele.
  2. (v.tranz.) a imprima, pe un obiect de metal prețios, semnul oficial care îi garantează calitatea și autenticitatea.
  3. (v.tranz.) (fig.) a constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică; a reprezenta, a ilustra.
  4. (v.tranz.) a scoate în evidență, a releva, a sublinia; a manifesta.
  5. (v.tranz.) a constitui o dovadă; a indica, a dovedi.
  6. (v.tranz.) a delimita un teren, o suprafață etc. prin linii, semne; a însemna.
  7. (v.tranz.) (sport) a obține unul sau mai multe puncte într-o competiție, într-un joc; a înscrie.
  8. (v.tranz.) a supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedicaîntreprindă acțiuni ofensive, sau să marcheze.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe