curbatură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză courbature.

Pronunție

  • AFI: /kur.ba'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
curbatură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ curbatură curbaturi
Articulat curbatura curbaturile
Genitiv-Dativ curbaturii curbaturilor
Vocativ curbatură curbaturilor
  1. durere musculară provocată de o boală sau de o oboseală mare.


Traduceri

Referințe