curbetă
română
Etimologie
Din franceză courbette.
Pronunție
- AFI: /kur'be.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului curbetă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | curbetă | curbete |
| Articulat | curbeta | curbetele |
| Genitiv-Dativ | curbetei | curbetelor |
| Vocativ | curbetă | curbetelor |
- săritură a calului cu picioarele din față ridicate.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online