curbură

română

Etimologie

Din franceză courbure.

Pronunție

• AFI: /kur'bu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului curbură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	curbură	curburi
Articulat	curbura	curburile
Genitiv-Dativ	curburii	curburilor
Vocativ	curbură	curburilor

1. îndoitură în formă de arc; loc unde se găsește o astfel de îndoitură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online