găsi

română

Etimologie necunoscută. Confer slavă gasiti („a stinge”).

(v.tranz.) a da de (sau peste) ceva sau cineva (din întâmplare sau căutând anume); a descoperi, a afla.
A găsi infractorul.
(v.tranz. și refl.) a întâlni pe cineva sau a se întâlni cu cineva.
a descoperi o nouă metodă, un nou preparat, un nou [aparat] etc. (în urma unor cercetări și studii prealabile).
(v.tranz.) (despre suferințe fizice sau despre moarte) a cuprinde, a surprinde (pe neașteptate) pe cineva.
(v.refl.) a se afla undeva, a fi; a se afla într-o anumită situație, împrejurare etc.; a se prezenta într-un anumit fel.
M-am găsit acasă, fără să știu cum am ajuns acolo.
(v.tranz.) a fi de părere că...; a socoti, a crede că...

1: afla, descoperi, (livr.) depista, (astăzi rar) pricepe, (înv. și pop.) oblici, (pop. și fam.) dibăci, dibui, (înv.) ispiti, izvodi

(fam.) A-și găsi beleaua = a se afla într-o situație neplăcută, a avea necazuri
(intranz.) Ți-ai găsit! = aș! de unde! nici gând!
A-și găsi (sau, refl., a se găsi) să... = a-i veni (pe neașteptate și într-un moment nepotrivit) să..., a se apuca să...
(reg.) A (-i) găsi (cuiva) dreptate = a (-i) face (cuiva) dreptate
(tranz.) A-și găsi omul (sau nașul, popa) = a da de cineva pe care nu-l poți înșela sau birui, care te obligă să te comporți cum se cuvine
Să te găsesc sănătos! = formulă de salut la despărțire
Ce te-a găsit (de...)? = (exprimă reproșul) ce ai? ce ți s-a întâmplat (de...)? ce te-a apucat?

a afla; a descoperi

Din găsi.